Cele două nume în rime de mai sus aparţin unor păpuşi albastre, surori. “Ele sînt chiar la fel, numai că Luna-Betiluna are părul roşu, în schimb Dora-Minodora e mai grăsuţă”. În grădină, Dora-Minodora este răpită de Regina-rea-Ciulina, sfătuindu-se cu Nebuna-Mătrăguna ca să facă din ea o pernuţă de ace. Însă păpuşa are trupul de celuloid, aşa că acele în loc să se înfigă în ea se rup. Regina-rea-Ciulina renunţă la Dora-Minodora care ajunge mai întîi pe o creangă de Liliac, apoi într-o plasă de Zorele unde adormi “deîndată, istovită şi fericită”. Şi uite-aşa a fost gonită “răutatea din grădina mea” – ne spune autoarea poveştii.

Această reeditare plină de farmec, destinată copiilor preşcolari şi din clasele mici este de fapt şi pentru noi, acei adulţi de 30 şi ceva de ani care vom avea parte de bucuria regăsirii celor două păpuşi albastre, cu nume cu o sonoritate aparte, “de poveste”. Luna-Betiluna şi Dora-Minodora au făcut parte şi din copilăria noastră. Iar copiii noştri vor afla că există lumi fascinante nu doar la televizor şi ale căror conflicte nu se consumă doar pe ecrane, ci mult mai firesc, la doi paşi, în grădină.