Cartea este o poveste adorabilă despre domnul Conopidă şi doamna Morcov care merg la Balul organizat de florile din grădină. Evident, nu sunt primiţi cu foarte mult drag, comentarii răutăcioase sunt la tot pasul iar aventura lor pare că se va sfârşi prost. Dar cu puţin optimism şi mult curaj cei doi se integrează şi promit să invite florile şi la balul lor.

O poveste în aparenţă simplă, cu desene haioase care va merge imediat la inima copiilor. Substratul e însă unul mai complicat şi doreşte să le dea copiilor o lecţie despre toleranţă şi despre acceptarea celor care nu sunt ca noi, fie că e vorba de cineva inferior din punct de vedere social (“ce pereche jalnică, neam de buruieni!” spun florile despre legume), de altă rasă (“Nu ştiu decât să zacă în supă şi-n mâncăruri urât mirositoare!”), de alt sex sau în oricare alt fel diferit.

Întrebarea care se pune e simplă: “I-am supărat cu ceva? Nu. Dar ei ne-au supărat cu ceva? Nu.” Şi atunci de unde toată această intoleranţă? Din educaţie, aş spune eu. Copiii sunt învăţaţi de mici să fie intoleranţi cu cei din jurul lui, fie că aceştia sunt mai graşi, mai săraci, mai negri, mai cum vreţi voi. Haideţi să schimbăm ceva. Mămicilor din generaţia mea! Haideţi să ne învăţăm copiii altfel! Să ne cumpărăm această carte (sau oricare alta cu acest subiect) şi să îi învăţăm pe copii că domnul Conopidă şi doamna Morcov pot fi prieteni cu domnul Levănţică şi cu Panseluţa. (Articol publicat inițial la http://laurafrunza.com/2009/09/07/despre-rasism-si-prejudecati-cu-balul-florilor/)