In carte il regasim pe Apolodor, "pe vremuri calator", dar acum e casnic, linistit, asezat. Are doi prieteni buni, leul Amedeu si cangurul Ilie, alaturi de care descopera fel de fel de lucruri: cum cresc plantele, ce se intampla daca nu mananci, cum sa te bronzezi sanatos, cum sa daruiesti lucruri. Mai mult…

Vrei sa te imprietenesti cu Arik? Sau cu soricelul Nasuri Carne si Taunul Zum? Ai explorat vreodata o pestera din dulciuri si ciocolata? Stiai ca timpul uneori poate fi prins? Ai auzit de Printesa Flori de Cires? Sau de necrutatoarele Viespi de Fum? Citeste aceste aventuri uimitoare aduse din Tinutul Mititel. Mai mult…

Copiii care nu sunt ascultători - de povești - se fac mari prea repede și nu mai apucă să adune în ei suficientă lumină. În cei care se fac mari prea repede rămâne un miez de întuneric, iar în întunericul acela se ascunde un copil speriat: pentru a-i alunga teama și a-l ajuta să crească frumos, trebuie să-i spunem povești, să-i împachetăm în ambalaj de lumină întunericul acumulat în interior.(Florin Bican) Mai mult…

"Cartea cu Apolodor" merita sa fie citita oricand. Cand esti mic sau mare, vesel sau trist. Este ceea ce eu numesc "carte medicament". Te face bine. Daca esti mic, asa cum eram eu prin '79 cand am citit-o prima data, plangi si te bucuri tinandu-l pe Apolodor de aripa. Daca esti mare, asa cum sunt eu acum, plangi, razi si visezi ca atunci cand erai mic. Mai mult…

Orice felină care se respectă, aflăm de la T.S. Eliot, are nu mai puţin de trei nume: unul pentru uzul familiei, unul bizar şi unul secret. Numele personajelor din Cartea lui Moş Oposum nu sunt neapărat trei pe cap de mâţă, dar sunt revelatoare pentru talentele, metehnele sau manierele pisiceşti. Să intre în scenă... Mai mult…

În Cărticică de cinci ani, lumea se organizează deja în mici comunităţi, familia îşi dezvăluie ierarhiile şi rostul, oraşul e un teritoriu fabulos de cucerit cu tact şi cu disciplină, micul organism comunitar are legi de respectat, rolul fiecăruia e bine stabilit. Poveştile devin aventuri, cu balene şi cu harpoane, cu răsturnări de situaţii, fabulosul se prelinge din călimară şi umple dezinvolt pagina. Irina Petras Mai mult…

„În doi ani, un copil nu poate învăţa prea multe cuvinte […], dar în doi ani ochii tăi au văzut o mare parte din lucrurile care stau pe pământ”. Ce nu se poate spune, se poate desena, cu creioane şi fără gumă, căci lumea e exact aşa cum o desenează copilul, ea îi acceptă calm interpretările stângace. Irina Petras Mai mult…

Cărticică de patru ani face un pas mai departe în stăpânirea lumii din preajmă. Ea îşi îngăduie combinări năstruşnice, a învăţat reguli de bună purtare şi le transmite cu autoritate şi cu hohot de râs faunei mişunând în orice carte pentru prichindei. Mai mult…

Acum începe vremea basmelor, a proverbelor, a zicătorilor, a jocurilor de cuvinte dezlănţuite cu libertatea celui care ştie deja să le stăpânească. Copilul, câmp mănos sub cuvintele-ploi, îşi locuieşte limba în starea de veghe întreţinută de poezie, de literatură. Irina Petras Mai mult…

Cărticică de trei ani ştie deja ce înseamnă să ai un nume al tău şi mai ştie o mulţime de cuvinte noi pe care, deocamdată, le stâlceşte, le pelticeşte, luând-o mereu de la început, în veritabile vocalize verbale, gata să escaladeze prin poezioare jucăuşe chiar şi teribilul rrrr. Mai mult…