„Tom e acum aproape vindecat. Și-a legat glonțul de un lănțug și îl poartă la gât, uitându-se mereu la el ca la un ceasornic. Ei, și-acu' n-a mai rămas nimic de scris, și-s tare bucuros, fiindcă de-aș fi știut dinainte ce greu e să scrii o carte m-aș fi lăsat păgubaș. Oricum, altădată nu mă mai apuc eu de-o treabă ca asta.” Mai mult…

Carlo Collodi (1826-1890), care publica, în 1881, într-o revistă pentru copii, câteva episoade din povestea unei năstruşnice păpuşi de lemn, era asemenea bătrânului tamplar Geppetto - nu bănuia, nici pe departe, că începând să dea contur unei umile bucăţi de lemn însufleţeşte o capodoperă ce avea să dureze peste timp. Mai mult…

Imaginile şi personajele create de autor, descrierile de peisaje şi caractere creează o atmosferă plină de farmec şi mister, la care se fac părtaşi şi cei care se cufundă în lectura acestei cărţi. Iar eroi principali Winnetou, Old Shutterhand şi Old Firehand, buni, nobili, viteji, ies întotdeauna învingători din lupta cu cei răi, trădători şi laşi. Mai mult…

Robert Louis Stevenson (1850-1894) a fost un scriitor înnăscut, care a creat un roman de aventuri de o înaltă calitate artistică. Apariţia, în 1883, a "Insulei Comorii" (sau "Comoara din insula") îl face unul dintre cei mai iubiţi scriitori din Scoţia şi Anglia şi, foarte repede, din întreaga lume. Mai mult…

În afară de prototipul real (exteriorul, caracterul şi flerul mucalit ale lui Tartarin au fost copiate în întregime după un simpatic var al autorului), personajul creat de Daudet are şi un prototip literar. „Tartarin, scrie el, purta în sinea lui sufletul lui Don Quijote, aceleaşi avânturi cavalereşti, acelaşi ideal eroic, aceeaşi ţicneală pentru tot ce-i romantic şi grandios.” Mai mult…

Creaţie de mare valoare artistică, opera lui Jules Renard (1864-1910) se remarcă printr-o egală valoare educativă: viaţa lui Morcoveaţă constituie, prin dramatismul ei, o pledoarie în apărarea drepturilor sacre ale copilăriei. Ceea ce caracterizează opera lui Jules Renard este o exemplară precizie de stil, care-i conferă un loc de frunte în rândul celor mai de seamă prozatori francezi ai secolului al XIX-lea, alături de Flaubert sau Anatole France.